luniseara


Soarele Negru

„Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric se făcu peste tot pământul, până la al nouălea ceas, şi se întunecă soarele şi se spintecă catapeteasma bisericii prin mijloc” (Luca 23:44).

Cand timpul se coboara in mormant, Fiul, venit din ne-timp se urca la cer, iar cosmosul acesta este o balanta, una in care aplecarea unui talger este concomitenta cu inaltarea celuilalt. Atunci cand Fiul a fost scoborat de pe lemn, probabil ca si timpul fost-a inaltat pana la dreapta cea darnica a Tatalui, atingand momentul sau de maxima intensitate: o clipa prelunga, prelunga – cat o lacrima varsata din culmea Cerului pana in abis. Dar, Fiul insusi fost-a Soare Negru, atat de vesel asemeni vinului si atat de sobru asemenea azimei; caci purtarile Sale s-au dilatat de la voiosia celui care vrea sa ospateze la Zaheu, cap de vamesi, pana la asprimea celui ce a aratat ca nu este vreo contradictie intre a plesni din bici in locul de inchinaciune si a-l purifica.

SOARELE NEGRU


Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s



%d blogeri au apreciat asta: